Tic-tac-tic-tac...

''Imi amintesc fiecare minut petrecut alaturi de el , fiecare moment de iubire fara margini.Poate ca nu paream ,dar eram mai fericita decat fusesem vreodata , si asta pentru ca il simteam aproape de sufletul meu ,care ii dusese dorul atat timp.Nu ma mai interesa trecutul sau viitorul.Traiam pentru clipa de fata , pentru el ,pentru noi.Ma facea atat de fericita...
Il iubeam fara sa astept nimic la schimb si cred ca asta ii placea cel mai mult.Stiu , e prostesc , dar eu pot.
Eram o persoana care ma multumeam cu putin si ceilalti nu puteau intelegeau asta.De asta am pastrat secretul apoi, voiam sa ma scutesc/sa va scutesc de reprosuri.Nu regret nimic , am facut totdeauna ce mi-a dictat inima.
Nu l-am pus niciodata sa aleaga intre mine si ea,cum am mai zis ,nu-i ceream nimic la schimb , dar nici nu puteam sa stau fara el...
El a fost mereu constient de sentimentele mele , ii spusesem ca il iubesc ,si oricum ochii ma dadeau de gol.
De cateori ne intalneam , in secret ,nu ma saturam sa-l sarut si sa-l tim strans in brate.Inca imi amintesc primul nostru sarut ,pe cand ne-am intalnit , pentru prima data , vara trecuta ,pe plaja.
Niciodata nu am crezut in dragoste la prima vedere , dar mi s-a intamplat pur si simplu.Doar o secunda si asta a fost...Imi doream sa il vad , sa il cunosc mai bine , cu bune si rele , ca fiecare avem si parti mai putin bune. Cateodata , da , mi se citea frica in ochi si ma intrebai ce am patit si ma linisteai mereu cu un sarut dulce.Niciodata nu ti-am reprosat nimic , pentru ca stiam ca si tu simti ce simt si eu, chiar daca putin diferit.Era acolo si eram fericita.
Prietenii mei ,erau ,ce-i drept , putini.Niciodata nu mi-am facut prieteni usor desi ajungeam sa ii indragesc mereu din prima clipa,asa eram eu.Vedeam mereu doar partea buna a unei persoane si oricat imi greseau , eram gata sa ii iert.Nu uitam ,dar iertam.Cine eram eu sa judec?Dupa parerea mea , doar Dumnezeu e in stare sa judece..
Prietenii mei nu cred ca au inteles vreodata cum ma simteam in postura in care eram.Stiu ca ma iubeau , mi-au dovedit-o de atatea ori , insa , eram diferita de ei.Ei mereu avusesera noroc in dragoste si toate cele.Eu nu...Nu cred ca eram , in viata unei singure persoane , prima persoana.Niciodata nu am simiti cum e sa fii prima persoana din viata cuiva.
Prietenii mei au incercat sa ma faca sa inteleg ,la inceput , ca nu e bine , asa ca incercau sa ma faca sa-l uit , cum puteau.Dar ei nu ma intrebasera ce imi doresc eu intr-adevar.Mi-au zis ca-s puternica si ca o sa il uit.Nu.Aveam nevoie de el...Imi era teama desigur ,ca intr-un final, eu o sa fiu cea ranita.Dar si asa aveam o mare gaura in inima ,asa ca de ce nu?
Atat cat a durat , au fost cele mai fericite momente din viata mea.Stiu ca ,acum,cand probabil citesti asta ,tu ,cititorule , ai sa ma judeci.Nu ai dreptul sa o faci , dar te las...
Orele petrecute alaturi de el mi se pareau secunde.Treceau atat de repede si atunci cand trebuia sa pleci ,te rugam sa ramai.Nu stiam cand aveam sa te mai vad , si cat.Sarutul tau...e inca pe buzele mele...Nu am mai permis nimanui sa il inlocuiasca , nu am putut.
Niciodata nu am fost orgolioasa ,pretentioasa sau ambitioasa.Increderea mi-a fost tradata de atatea ori , si tot de atatea ori am iertat.
In viata asta regret un singur lucru:ca eram prea mica atunci cand a murit bunicul din partea mamei , si nu am stiut cum sa-i arat cat de mult il iubesc.Mi-l amintesc pe bunicul asa cum era , un om drept si bun.Imi place sa cred ca am mostenit asta de la el...
Familia , in rest , mi-am iubit-o cu toata inima.Eram persoane diferite intr-o familie de nebuni , in sensul bun ,cel putin asta imi inspira mie.
Multumesc tuturor celor care m-au iubit si mi-au aratat asta,dar si celor care au facut-o dar nu mi-au aratat-o.Dupa parerea mea , trebuie ,sentimentele trebuiesc aratate cat timp inca nu e prea tarziu...Nu ma regretati , atat va rog.
De mica , tin minte ca aveam vise care prevesteau viitorul si care chiar se intamplau , spre surprinderea mea.Am invatat sa-mi inteleg visele si sa fiu pregatita ,catusi de putin,pentru viitor.Asa se face ca am avut , acum o saptamana si ceva un vis :se facea ca am sa plec dintre voi , dintre cei vii.Si tot corpul si sufletul meu simte ca o sa se intample.Nu mi-e frica de moarte , mi-e frica ca o sa plec fara sa imi iau ramas-bun.Urasc despartirile ,de aceea las aceasta micuta scrisoare.Vreau sa fie auzita de toti cei pe care i-am cunoscut.Nu va zic ‘’la revedere’’,deoarece o sa ne intalnim cu siguranta in Rai.
Nu e sinucidere , sa nu va ganditi nici o clipa la asta.Ma cunoasteti , iubesc viata.Dar ceea ce simt e de neexplicat,crede-ti-ma!Sfarsitul mi-e aproape , foarte aproape , deja il simt.In viata mea , am iubit , am fost iubita.Comoara mai mare ca asta nu exista...
Cand eram mica ,iubeam lectiile de pian , iubeam sa invat sa cand.Vreau doar un singur lucru:la inmormantarea mea vreau sa cante cantecele mele iubite din copilarie,pentru a fi linistita sufleteste...
Acum , cand scriu aceasta scrisoare,siroaie de lacrimi imi inunda fata,De bucurie , desigur.Ii multumesc domnului ca mi-a dat viata atat cat am trait-o,am pretuit-o...
O sa va port mereu in suflet si sper sa faceti la fel.
Multumesc mamica pentru absolut tot!
Multumesc matusii mele ,Euforia,dar si celeorlalte matusi.
Multumesc prietenilor mei care au stiut sa ma asculte chiar si cand nu le spuneam nimic.
Multumesc lui , pentru ca a aparut in viata mea si pentru ca m-a invatat sa-l iubesc din tot sufletul.
Multumesc bunicului ,prietenilor din copilarie , invatatorilor , profesorilor si tuturor persoaneleor pe care le-am cunoscut.
Si nu in ultimul rand vreau sa ii multumesc credinciosului meu prieten ,cainelui meu drag ,July ,pentru ca ma trezea mereu inainte sa plec la scoala ,chiar inainte de a suna alarma ,si pentru ca ma iubea si ma asculte neconditionat.

Ramas-bun!
Va iubesc!
Cu dragoste,Nicole.’’

Scriind aceste ultime cuvinte , Nicole vazu soarele intrand usor pe ferestrele deschise.Se simtea fericita , in ciuda viselor ei.
Dupa circa 20 de secunde se auzi o bufnitura , cauzata de caderea unui bibelou de pe sifonier,chiar in dreptul fetei.Aceasta se stinse pe loc ,fara pic de durere,dar cu zambetul pe buze.