băftosu'

 Nu-mi ieşi din minte.Eşti mereu acolo , mă înnebuneşti  , vorbeşti cu mine ,ţipi , gesticulezi ,îmi dai sfaturi ,îmi cânţi.Mai opreşte-te , lasă-mă să respir ,LASAAA-MĂĂĂ!
 
  Oh , îmi pare rău...ştii că nu am vrut să urlu la tine.Doar că mă nemulţumeşte lucrul ăsta ,şi nu ştii cât.
 
  Mi-e dor să mă plimb aiurea , fără o destinaţie precisă , şi să mă întorc tot în scara blocului tău.Mi-e dor să te strâng în braţe şi mi-e dor de nopţile alea în care eram fericită doar fiindcă eram împreună ,fiindcă puteam să îţi ascult liniştită bătăile inimii şi svbad cânta pe fundal.Da , ştiu şi de el.Ei , cum de unde?
 
  Hai ,gata!Ajunge.Nu te mai uita aşa la mine , nu o să îţi zic lucrurile alea.Eşti  conştient de ele , dar nu le vei mai auzi.Nu azi , nu acum.Doar mai aşteaptă puţin şi totul o să fie în regulă.
 
  Off,vrei să îţi şi promit acum?În regulă , îţi promit.Îţi promit că vei fi în regulă ,că într-o zi o să te trezeşti şi nu o să mai doară la fel , îţi promit că numele persoanei pe care o dispreţuieşti atât de mult acum ,o să fie doar numele persoanei lângă care eşti într-adevăr fericit.
 
  Da , fericirea chiar există şi vei avea parte de ea!
 
  Ţi-aş mulţumi în fiecare zi pentru că mi-ai zis cuvintele potrivite în momentul ăla , pentru că tu ai fost cel care m-a ajutat , în cea mai mare parte , să înţeleg ce aveam de înţeles.
 
  Vorbele tale mi-au rămas întipărite în minte , şi de fiecare data când îmi e greu ,mi te imaginez spunându-mi-le.Şi după ce le spui şi îmi zâmbeşti , iar eu mă calmez , tot în minte îmi rămâi ,eşti mereu acolo , vorbeşti cu mine şi uneori reuşeşti să mă înnebuneşti. Mai termina.Glumesc.Tu continua acolo , te ascult.

Paradoxul zilelor noastre – Octavian Paler

''Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.''